Dacă eram o lună, aş fi fost… iulie

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost… miercuri

Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost… noaptea

Dacă eram un animal marin, aş fi fost… leu de mare

Dacă eram o direcţie, aş fi fost… sud

Dacă eram o virtute, aş fi fost… intelegere

Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost… Papa Ioan Paul al II-lea

Dacă eram un lichid, aş fi fost… absint

Dacă eram o piatră, aş fi fost… turcoaz

Dacă eram o pasăre, aş fi fost… condor

Dacă eram o plantă, aş fi fost… echinops ritro

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost… senina

Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost… flaut

Dacă eram o emoţie, aş fi fost… extaz

Dacă eram un sunet, aş fi fost… SOL

Dacă eram un element, aş fi fost… oxigen

Dacă eram un cantec, aş fi fost… Sligo

Dacă eram un film, aş fi fost… 50 First Dates

Dacă eram un serial, aş fi fost… Familia Bundy

Dacă eram o carte, aş fi fost… Comedianta, Vladislav Reymond

Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost… Hermione din Harry Potter

Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost… sushi

Dacă eram un oraş, aş fi fost… New York

Dacă eram un gust, aş fi fost… dulce-acrisor

Dacă eram o aromă, aş fi fost… jojoba

Dacă eram o culoare, aş fi fost… verde

Dacă eram un material, aş fi fost… lemn

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost… inceput

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost… buzele

Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost… fericire

Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost… astronomie

Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost… Muttley din Wacky Races

Dacă eram o formă, aş fi fost… spirala

Dacă eram un număr aş fi fost… 8

Dacă eram un mijloc de transport, aş fi fost… avion

Dacă eram o haină, aş fi fost… esarfa

despre lucruri pierdute

In fiecare clipa noi oamenii spunem ca pierdem ceva: fie o celula, fie un gand, fie momentul, fie o oportunitate. Apoi tot noi spunem ca si castigam ceva: fie alta celula, alt gand, alt moment, alta oportunitate. Si pana la urma, toate aceste conotatii cu care "incarcam" timpul si spatiul din jurul nostru n-au niciun alt scop decat acela de a ne aduce alte ganduri. Iar in final, parafrazandu-l pe Antoine - Laurent Lavoisier "nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma".

Privita la scara macro, viata mea este ca un teatru: actorii urca pe scena, joaca un rol, apoi dispar in culise si reapar in alta piesa. Nu intotdeauna imi place cand un actor si-a terminat piesa...cateodata mi se pare prea greu sa astept pana cand il/o voi regasi in alta piesa. Si despre ce va fi urmatoarea piesa?! Eu ce rol voi avea? Apoi urmeaza o lunga perioada in care incerc sa fac pace cu mine insami, sa astept rabdatoare, sa incerc sa ies din ghearele stereotipurilor astfel incat sa pot fi deschisa in a primi acelasi actor cu alt rol in alta piesa.

Chiar si acum pierd lucruri. Schopenhauer spunea despre ganduri ca sunt dinamice si ca odata ce incercam sa le exprimam, deja ele s-au schimbat fata de momentul initial. Si in ciuda tuturor pierderilor din ultima vreme, ma gandesc cu optimism si curiozitate, la ce anume voi castiga peste un timp...Stiu ca viata are datorii mari la mine :)

God as commodity

Religia pentru mine a fost intotdeauna o chestiune controversata. Imi aduc aminte cand era mica imi placea la nebunie sa ma uit noaptea la stele. E adevarat, inca imi place, dar pe atunci, intunercului orasului ma ajuta sa vad stelele mai bine. Mama imi dadea cartofi copti cu unt si ma lasa (sau, si mai corect, ma scapa) in padure la bunica sa ma uit linistita la stele. Pe atunci eram convinsa ca Dumnezeu sta calare pe un norisor si mananca cartofi copti cu mine :).

De atunci si pana cum am trecut prin diverse perioade... Ma simteam vinovata cand, de Pastele Blajinilor, strabunica mea ma silea sa merg la biserica cu hainele cele mai bune si ma punea sa stau in picioare si sa ma rog pentru nemurirea sufletului...spun ca ma simteam vinovata pentru ca stiam ca trebuie sa cred, dar nu credeam. Stiam cum ar trebui sa fac, dar nu ma simteam bine facand-o. In liceu, m-a considerat atee, apoi am imbratisat gnosticismul. Am avut o alta perioada de timp in care habar n-aveam cum sa ma denumesc.

Acum stiu un lucru... Dumnezeul meu exista, dar se numeste altfel si inseamna altceva. Ca de exemplu, Dumnezeul meu ma trezeste in fiecare dimineata si ma trage de urechi daca nu zambesc si daca nu-mi fac treaba asa cum pot eu cel mai bine s-o fac. E adevarat ca totusi nu ma pedepseste foarte tare daca ma procrastinez in limitele normalului...in definitiv asta e o chestiune naturala :). Dumnezeul meu ma trage de urechi daca sunt nesimtita sau daca nu aud soaptele celor care au nevoie de mine. Si Dumnezeul meu nu-mi spune ca trebuie sa merg la biserica, sau ca trebuie sa tin post.

Dar poate cel mai important, Dumnezeul meu imi spune sa port la mine iubirea si respectul. Nu trebuie sa trimit obsesiv mesaje tuturor cunoscutilor mei de Paste sau de Anul Nou, pentru ca fiecare are un sertar al lui in inima mea si, prin urmare, e intotdeauna cu si alaturi de mine. Dumnezeul meu reprezinta interiorul meu si, pornind de la asta ma intreb cum arata interiorul majoritatii romanilor?!...a celor care ajung la Urgente dupa ce au intrat in coma alcoolica de Paste, sau care au facut indigestie pentru ca au uitat ca trebuie sa se mai si ridice de la masa....sau a celor care trimit sms-uri identice tuturor numerelor din telefonul mobil, sau a celor care trimit tone de prezentari powerpoint cu iepurasi si oua cu fundite. Ma intreb ce altceva reprezinta Dumnezeul nostru comun decat un stil de viata ce incurajeaza consumerismul....parca si vad reclama viitorului: "Purifica-te prin shopping" sau "La doua oua cumparate, ai bonus credinta"...

Chestionarul lui Proust

Principala trasatura a caracterului meu: Nerabdarea. Sau sa spun idealismul?!

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Onoarea. Sinceritatea. Inteligenta. Umorul.

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Senzualitatea. Eleganta. Inteligenta. Corectitudinea.

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Loialitatea. Prezenta lor "acolo".

Principalul meu defect: Sa nu vreau sa pot.

Ocupatia mea preferata: Sa calatoresc. Sa iubesc. Sa surprind fragmente din viata. Sa visez.

Visul meu de fericire: Un tarm langa un oras fantastic. Un loc in care sa pot zambi in fiecare clipa a existentei mele. Sa fiu pe rand, stea, planta, pasare, animal, ocean, sa gust din furtuna, sa invat de la vant...si abia in cele din urma sa redevin om.

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Sa nu fi existat. Sa nu fi vazut frumusetea din jurul meu.

Ce-ati vrea sa fiti? Parafrazandu-l pe Proust: Eu insami, asa cum m-ar vrea oamenii pe care-i admir.

Tara in care-as vrea sa traiesc: Romania - cu conditia sa petrec sase luni pe an la New York, si sase la Tokyo.

Culoarea preferata: Toate culorile vii.

Floarea preferata: Macul. Papadia. Toate.

Pasarea preferata: Cea silentoasa.

Prozatorii mei preferati: Haruki Murakami. Milan Kundera. Si apoi toti ceilalti pe care i-am citit.

Poetii mei preferati: Bacovia. Blaga. Adrian Paunescu

Eroul meu preferat: Scrat din Ice Age.

Eroina mea preferata: Janka din 'Comedianta'

Compozitorii preferati: Giovanni Allevi

Pictorii preferaţi: Mondrian. Kandinsky. Salvador Dali. Picasso.

Eroii din viaţa reală: Prietenul meu fantastic.

Eroinele din istorie: Toate cele pe care le stiu si pe care nu le stiu, pentru ca prin puterea faptelor lor au ramas in istorie.

Bautura si mancarea preferate: Vinul rosu. Sushi.

Numele preferat: Cel al oamenilor pe care ii iubesc.

Ce detest cel mai mult: Faptele ieftine. Ipocrizia. Vorbitul tare in locuri publice. Plescaitul la masa. Prostul gust. Rautatea

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Daca definesc 'istoria' ca fiind tot ce a trecut deja, atunci detest profesorii din scoala care m-au silit sa le accept punctele lor de vedere doar pentru ca sunt ale lor.

Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: Sacrificiul.

Darul natural pe care-as vrea sa-l am: Seninatatea.

Cum as vrea sa mor: Impacata cu mine, cu ochii larg deschisi privind spre viitor.

Starea de spirit actuala: Oscilatie intre bine si rau.

Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: Cele facute din naivitate si idealism.

Deviza mea: Renasc in fiecare zi...

Ce vreau sa invat: Tot ce nu stiu.

Ce ar insemna pentru mine sa-i invat pe altii: Sa deschid cutii.

copii favelei

frumoasa...

cu Emidio la plimbare