In fiecare clipa noi oamenii spunem ca pierdem ceva: fie o celula, fie un gand, fie momentul, fie o oportunitate. Apoi tot noi spunem ca si castigam ceva: fie alta celula, alt gand, alt moment, alta oportunitate. Si pana la urma, toate aceste conotatii cu care "incarcam" timpul si spatiul din jurul nostru n-au niciun alt scop decat acela de a ne aduce alte ganduri. Iar in final, parafrazandu-l pe Antoine - Laurent Lavoisier "nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma".
Privita la scara macro, viata mea este ca un teatru: actorii urca pe scena, joaca un rol, apoi dispar in culise si reapar in alta piesa. Nu intotdeauna imi place cand un actor si-a terminat piesa...cateodata mi se pare prea greu sa astept pana cand il/o voi regasi in alta piesa. Si despre ce va fi urmatoarea piesa?! Eu ce rol voi avea? Apoi urmeaza o lunga perioada in care incerc sa fac pace cu mine insami, sa astept rabdatoare, sa incerc sa ies din ghearele stereotipurilor astfel incat sa pot fi deschisa in a primi acelasi actor cu alt rol in alta piesa.
Chiar si acum pierd lucruri. Schopenhauer spunea despre ganduri ca sunt dinamice si ca odata ce incercam sa le exprimam, deja ele s-au schimbat fata de momentul initial. Si in ciuda tuturor pierderilor din ultima vreme, ma gandesc cu optimism si curiozitate, la ce anume voi castiga peste un timp...Stiu ca viata are datorii mari la mine :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu