In lumea larga

2010-11-09T14:20:00.000-08:00

Dacă eram o lună, aş fi fost… iulie

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost… miercuri

Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost… noaptea

Dacă eram un animal marin, aş fi fost… leu de mare

Dacă eram o direcţie, aş fi fost… sud

Dacă eram o virtute, aş fi fost… intelegere

Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost… Papa Ioan Paul al II-lea

Dacă eram un lichid, aş fi fost… absint

Dacă eram o piatră, aş fi fost… turcoaz

Dacă eram o pasăre, aş fi fost… condor

Dacă eram o plantă, aş fi fost… echinops ritro

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost… senina

Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost… flaut

Dacă eram o emoţie, aş fi fost… extaz

Dacă eram un sunet, aş fi fost… SOL

Dacă eram un element, aş fi fost… oxigen

Dacă eram un cantec, aş fi fost… Sligo

Dacă eram un film, aş fi fost… 50 First Dates

Dacă eram un serial, aş fi fost… Familia Bundy

Dacă eram o carte, aş fi fost… Comedianta, Vladislav Reymond

Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost… Hermione din Harry Potter

Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost… sushi

Dacă eram un oraş, aş fi fost… New York

Dacă eram un gust, aş fi fost… dulce-acrisor

Dacă eram o aromă, aş fi fost… jojoba

Dacă eram o culoare, aş fi fost… verde

Dacă eram un material, aş fi fost… lemn

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost… inceput

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost… buzele

Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost… fericire

Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost… astronomie

Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost… Muttley din Wacky Races

Dacă eram o formă, aş fi fost… spirala

Dacă eram un număr aş fi fost… 8

Dacă eram un mijloc de transport, aş fi fost… avion

Dacă eram o haină, aş fi fost… esarfa

despre lucruri pierdute

2010-07-28T23:41:00.000-07:00

In fiecare clipa noi oamenii spunem ca pierdem ceva: fie o celula, fie un gand, fie momentul, fie o oportunitate. Apoi tot noi spunem ca si castigam ceva: fie alta celula, alt gand, alt moment, alta oportunitate. Si pana la urma, toate aceste conotatii cu care "incarcam" timpul si spatiul din jurul nostru n-au niciun alt scop decat acela de a ne aduce alte ganduri. Iar in final, parafrazandu-l pe Antoine - Laurent Lavoisier "nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma".

Privita la scara macro, viata mea este ca un teatru: actorii urca pe scena, joaca un rol, apoi dispar in culise si reapar in alta piesa. Nu intotdeauna imi place cand un actor si-a terminat piesa...cateodata mi se pare prea greu sa astept pana cand il/o voi regasi in alta piesa. Si despre ce va fi urmatoarea piesa?! Eu ce rol voi avea? Apoi urmeaza o lunga perioada in care incerc sa fac pace cu mine insami, sa astept rabdatoare, sa incerc sa ies din ghearele stereotipurilor astfel incat sa pot fi deschisa in a primi acelasi actor cu alt rol in alta piesa.

Chiar si acum pierd lucruri. Schopenhauer spunea despre ganduri ca sunt dinamice si ca odata ce incercam sa le exprimam, deja ele s-au schimbat fata de momentul initial. Si in ciuda tuturor pierderilor din ultima vreme, ma gandesc cu optimism si curiozitate, la ce anume voi castiga peste un timp...Stiu ca viata are datorii mari la mine :)

God as commodity

2010-04-03T23:12:00.000-07:00

Religia pentru mine a fost intotdeauna o chestiune controversata. Imi aduc aminte cand era mica imi placea la nebunie sa ma uit noaptea la stele. E adevarat, inca imi place, dar pe atunci, intunercului orasului ma ajuta sa vad stelele mai bine. Mama imi dadea cartofi copti cu unt si ma lasa (sau, si mai corect, ma scapa) in padure la bunica sa ma uit linistita la stele. Pe atunci eram convinsa ca Dumnezeu sta calare pe un norisor si mananca cartofi copti cu mine :).

De atunci si pana cum am trecut prin diverse perioade... Ma simteam vinovata cand, de Pastele Blajinilor, strabunica mea ma silea sa merg la biserica cu hainele cele mai bune si ma punea sa stau in picioare si sa ma rog pentru nemurirea sufletului...spun ca ma simteam vinovata pentru ca stiam ca trebuie sa cred, dar nu credeam. Stiam cum ar trebui sa fac, dar nu ma simteam bine facand-o. In liceu, m-a considerat atee, apoi am imbratisat gnosticismul. Am avut o alta perioada de timp in care habar n-aveam cum sa ma denumesc.

Acum stiu un lucru... Dumnezeul meu exista, dar se numeste altfel si inseamna altceva. Ca de exemplu, Dumnezeul meu ma trezeste in fiecare dimineata si ma trage de urechi daca nu zambesc si daca nu-mi fac treaba asa cum pot eu cel mai bine s-o fac. E adevarat ca totusi nu ma pedepseste foarte tare daca ma procrastinez in limitele normalului...in definitiv asta e o chestiune naturala :). Dumnezeul meu ma trage de urechi daca sunt nesimtita sau daca nu aud soaptele celor care au nevoie de mine. Si Dumnezeul meu nu-mi spune ca trebuie sa merg la biserica, sau ca trebuie sa tin post.

Dar poate cel mai important, Dumnezeul meu imi spune sa port la mine iubirea si respectul. Nu trebuie sa trimit obsesiv mesaje tuturor cunoscutilor mei de Paste sau de Anul Nou, pentru ca fiecare are un sertar al lui in inima mea si, prin urmare, e intotdeauna cu si alaturi de mine. Dumnezeul meu reprezinta interiorul meu si, pornind de la asta ma intreb cum arata interiorul majoritatii romanilor?!...a celor care ajung la Urgente dupa ce au intrat in coma alcoolica de Paste, sau care au facut indigestie pentru ca au uitat ca trebuie sa se mai si ridice de la masa....sau a celor care trimit sms-uri identice tuturor numerelor din telefonul mobil, sau a celor care trimit tone de prezentari powerpoint cu iepurasi si oua cu fundite. Ma intreb ce altceva reprezinta Dumnezeul nostru comun decat un stil de viata ce incurajeaza consumerismul....parca si vad reclama viitorului: "Purifica-te prin shopping" sau "La doua oua cumparate, ai bonus credinta"...

Chestionarul lui Proust

2009-07-16T13:53:00.000-07:00

Principala trasatura a caracterului meu: Nerabdarea. Sau sa spun idealismul?!

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Onoarea. Sinceritatea. Inteligenta. Umorul.

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Senzualitatea. Eleganta. Inteligenta. Corectitudinea.

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Loialitatea. Prezenta lor "acolo".

Principalul meu defect: Sa nu vreau sa pot.

Ocupatia mea preferata: Sa calatoresc. Sa iubesc. Sa surprind fragmente din viata. Sa visez.

Visul meu de fericire: Un tarm langa un oras fantastic. Un loc in care sa pot zambi in fiecare clipa a existentei mele. Sa fiu pe rand, stea, planta, pasare, animal, ocean, sa gust din furtuna, sa invat de la vant...si abia in cele din urma sa redevin om.

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Sa nu fi existat. Sa nu fi vazut frumusetea din jurul meu.

Ce-ati vrea sa fiti? Parafrazandu-l pe Proust: Eu insami, asa cum m-ar vrea oamenii pe care-i admir.

Tara in care-as vrea sa traiesc: Romania - cu conditia sa petrec sase luni pe an la New York, si sase la Tokyo.

Culoarea preferata: Toate culorile vii.

Floarea preferata: Macul. Papadia. Toate.

Pasarea preferata: Cea silentoasa.

Prozatorii mei preferati: Haruki Murakami. Milan Kundera. Si apoi toti ceilalti pe care i-am citit.

Poetii mei preferati: Bacovia. Blaga. Adrian Paunescu

Eroul meu preferat: Scrat din Ice Age.

Eroina mea preferata: Janka din 'Comedianta'

Compozitorii preferati: Giovanni Allevi

Pictorii preferaţi: Mondrian. Kandinsky. Salvador Dali. Picasso.

Eroii din viaţa reală: Prietenul meu fantastic.

Eroinele din istorie: Toate cele pe care le stiu si pe care nu le stiu, pentru ca prin puterea faptelor lor au ramas in istorie.

Bautura si mancarea preferate: Vinul rosu. Sushi.

Numele preferat: Cel al oamenilor pe care ii iubesc.

Ce detest cel mai mult: Faptele ieftine. Ipocrizia. Vorbitul tare in locuri publice. Plescaitul la masa. Prostul gust. Rautatea

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Daca definesc 'istoria' ca fiind tot ce a trecut deja, atunci detest profesorii din scoala care m-au silit sa le accept punctele lor de vedere doar pentru ca sunt ale lor.

Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: Sacrificiul.

Darul natural pe care-as vrea sa-l am: Seninatatea.

Cum as vrea sa mor: Impacata cu mine, cu ochii larg deschisi privind spre viitor.

Starea de spirit actuala: Oscilatie intre bine si rau.

Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: Cele facute din naivitate si idealism.

Deviza mea: Renasc in fiecare zi...

Ce vreau sa invat: Tot ce nu stiu.

Ce ar insemna pentru mine sa-i invat pe altii: Sa deschid cutii.

copii favelei

2009-04-10T17:40:00.001-07:00

frumoasa...

2009-04-10T16:06:00.000-07:00

cu Emidio la plimbare

2009-04-09T15:29:00.000-07:00

Gal Costa

2009-04-09T14:06:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=eGukQViq6UE

Cum de-am devenit mai desteapta...

2009-03-28T20:12:00.000-07:00

De aici, din Brazilia, am invatat sa vad altfel lumea...de exemplu am invatat despre ecosisteme, medicina preventiva si frumusete. Probabil experinta mea de la New York ar fi trebuit sa vina dupa asta cu Brazilia...in felul asta n-as mai fi facut greseala sa-mi inchiriez un demisol si n-as mai fi fost atat de panicata de gandacii aia uriasi care ma urmareau in fiecare noapte. Aici fiind am invatat ca trebuie sa dorm cat mai sus (etajul 2 in cazul de fata) si ca as putea sa fiu mai calma chemanad natura in ajutor...de exemplu, ar trebui sa fug foarte tare cand vad sobolani, pentru ca asta inseamna ca sunt si serpi in apropiere...si sa ma bucur teribil daca vad soparle...pentru ca ele mananca toate nenorocitele de furnici din camera mea. Am invatat unde se acund gandacii aia enormi si, in afara faptului ca patul trebuie sa fie cat mai sus posibil, e util sa exista si un boxer in apropiere care sa se joace cu ei, nu neaparat sa-i omoare, dar sa-i ameteasca in asa fel incat sa rataceasca drumul pana in camera mea.

Am invatat ca deshidratarea e o problema foarte serioasa...duce la imbatranire prematura. Cum in orasul minunat in care ma aflu este absolut imposibil sa nu transpiri, deci sa nu elimini toata apa pe care te-ai chinuit toata ziua s-o acumulezi doar ca sa dai ceva de facut rinichilor tai, este imposibil sa ramai tanar. Prin urmare "tineretea fara batranete" este imposibil de obtinut intre ecuator si tropice!

Am mai invatat, din pacate pe pielea mea, ca oricat de rezistent la soare ai putea fi in Romania, aici nu conteaza! In minunata saptamana care s-a scurs deja, am facut insolatie de 2 ori si mi-a prajit, la propiu pielea dupa fix 30 de minute la soare pe malul oceanului, data fiind cu factor de protectie 25 (sincer, in viata mea nu m-am dat cu un factor atat de mare, dar oricum ii multumesc lui Emidio care m-a silit sa cumpar crema). Acum nu m-ar mira daca m-as bronza si noaptea, pentru ca soarele cred ca ma urmareste permanent, chiar daca oficial el nu exista.

Am invatat ca masinile decapotabile sunt doar pentru oameni cu fite...ele nu fac bine nici in tarile reci si nici in alea calde! In zone fierbinti este imposibil de folosit o decapotabila, in primul rand pentru ca ai face insolatie instantaneu si apoi pentru ca aerul frige. Prin urmare cu o masina normala castigi umba si aer conditionat. Si acum stau si ma gandesc totusi cine le-o fi inventat?!

Am mai invatat ca avionul a fost inventat de cel putin 3 ori. Bine, in afara de zburat, n-am absolut nici o notiune despre avioane, dar nu inteleg cum se explica faptul ca nemtii, romanii si brazilienii au pe care cineva (diferit!) care a inventat avionul?!

Intotdeauna am fost impotriva expresiei "ma trage curentul". Cred in continuare ca e o chestiune pur culturala romaneasca si ma intreb cine si cu ce scop a inventat-o. Cu siguranta, aici, in Fortaleza, locurile cele mai preferate sunt cele aflate in cel mai mare curent posibil...vreo 3 geamuri diferite deschise, plus usile, plus vreo 5 ventilatoare care bat din toate partile....doar asa ai putea sa-ti minimizezi cantitatea de apa transpirata si sa pretinzi ca ai parte de un aer cat de cat respirabil. Iar daca ai bafta sa prinzi un loc cu aer conditionat, el devine raiul pe pamant.

Si acum e sezonul ploios....adica ploaia e cea mai mare binecuvantare ca, de bine de rau tot racoreste un pic (desi verbul " a racori" e poate cam prea mult). Ma intreb cum o fi in sezonul uscat?!

...si bestia

2009-03-28T12:37:00.000-07:00

Este imposibil sa te duci intr-o favela fara sa cunsti pe cineva acolo, asa ca am luat-o pe dona Joita (mama Amiriei, una dintre prietenele Larissei) cu noi. E profesoara si multi ani a predat intr-o scoala din una dintre favele. In cealalta o cunoastea pe croitoreasa ei.

Sincer, ma asteptam la ceva mult mai rau si m-a surprins ca una dintre gazdele noastre vorbea cu patos si mandrie despre locul acea, Favela Coco, ca si cum acolo ar incepe si s-ar termina lumea

Lumea prin piscina Larissei

2009-03-25T10:35:00.001-07:00

casa

piscina

si Logan :p

Colega mea de camera, soparla roz :D

2009-03-25T06:32:00.001-07:00

Prima mea noapte in casa Larissei...aprind lumina...pe perete statea linistita o soparla roz...

Voi stiati ca nucile de cocos sunt verzi??

2009-03-25T06:31:00.000-07:00

Mda....mai toata lumea a facut misto de mine...dar e pe bune, nucile de cocos sunt verzi! :p

cu Larissa la un suc ;)

calatorind in jurul lumii

2009-03-24T04:40:00.000-07:00

Si iata-ma in Brazilia...nu stiu cum, de fiecare data cand sunt in tara, destinatiile mele par foarte indepartate, iar cand ajung, Romania pare la o aruncatura de bat. Totusi calatoria a fost extrem de lunga...dar am avut ocazia sa vad cel mai frumos apus din viata mea, deasupra ecuatorului :)

Sa incep cu impresiile...e foarte complicat. Dintr-o data am inteles aproape tot ce am invatat la master...saracie, diferentele mari intre saraci si bogati, violenta stradala...E trist pentru ca toata viata aici se traieste dupa zidurile inalte si in masini...asta daca faci parte dintr-o clasa sociala care sa-ti permita sa-ti cumperi o masina...

Si totusi prima mea dimineata in Fortaleza, in casa lui Emidio a fost perfecta. Parca ma vedeam in "Sclava Izaura" :) Am mancat brigaderos si ne-am dat in hamace :)

New York

2008-10-11T17:23:00.000-07:00

Si iata-ma in unul dintre cele mai mari orase din lume. Imi place? Nu stiu...e atat de diferit si atat de ciudat ca prima mea reactie ar fi sa spun un NU raspicat. Dar,cum in ultimul timp, am invatat cate una alta despre diplomatie, o sa spun doar ca astept sa vad ce se mai intampla :)
Meanwhile...uite niste poze!

2008-10-11T17:13:00.000-07:00

un vis...

http://www.youtube.com/watch?v=qKMZ2H_a0z8

... cu fetele la mare :p

2008-07-13T16:17:00.001-07:00

Ieri ne-am suparat pe viata si am decis sa lasam toate referatele, cartile si examenele si sa fugim la mare...

Location: Baltic Sea, Warnemunde, Germany

Enjoy! :p

2008-06-28T16:14:00.000-07:00

Ma gandeam ca nu am mai scris de foarte mult timp...e adevarat nu sunt foarte pasionata de scris sau, mai bine spus, nu e modul in care pot sa ma exprim cel mai bine.
Si nu ca as avea ceva extraordinar de spus in noaptea asta, dar mi se pare incredibil de misto sa imi iau gandurile de la afurisitul de eseu pe care trebuie sa-l scriu pentru Atkinson si sa ma exprim...finally...in scumpa limba romaneasca :)

Dresden

2007-12-16T11:50:00.003-08:00

Dresden...ieri
frig, vant, gheata, dar soare
3 cani cu vin fiert
2 sandwish-uri
o jumate de sticla de tuica de la mama :p
un autocar
un Wintermarkt
o gramada de prieteni
engleza, spaniola, chineza, germana(...si Dumnezeu stie ce alte limbi)

sii..o tona de poze din care am ales cateva sa le vedeti

2007-09-05T02:48:00.000-07:00

Am fost criticata ca am un blog monocrom. Nu, nu sunt o fire pesimista! Imi plac culorile, baloanele, bulinele si vata pe bat, ador povestile si ciocolata. Si ca sa va conving, m-am hotarat sa va arat pozele mele preferate ... si colorate! :)

Manastirea Montserrat, Barcelona

Marea Mediterana vazuta de pe o plaja din Barcelona

Inceput de toamna

Apus urban

Libertate

Port Vell, Barcelona

Gradina mea din Iasington :p

Pisica atasata de gradina mea din Iasington

Lloret del Mar

Praid

...pe plaja in Albena

undeva pe coasta Bulgariei

Monaco

St.James Park, Londra

Londra

Tot Londra, tot intr-un parc

Pe Transfagarasan

Toamna si primavara...

Apus la Oceanul Atlantic, Porto

Raul Douro, Porto

Varsarea in Atlantic

---THE END, MY FRIEND----

Cum se fac visele?

2007-09-03T07:54:00.001-07:00

Astazi tot scormonind prin mintea mea, mi-am adus aminte de o poezioara pe care o spuneam cu mare mandrie pe la 3 ani. Siii...motivul pentru care m-am hotarat s-o pun pe blog este ca sa ma laud ca stiu si eu macar o poezie cap-coada, nu ca altii care pot sa recite ore in sir :p.

Cum se fac visele?
Visele se fac asa...
Se intind pe nicovala
Picaturi de oboseala
Dintr-o floare... o petala
Un creion, o calimara,
Trei stelute, doua cuburi,
Un tractor fara suruburi,
O tichie de pitic,
Bucuria cea mai mare,
Si necazul cel mai mic.
Iar pitici cu sort de piele
Le lovesc cu ciocanele,
Mai punand si-un polonic
...de nimic.
Dupa ce le pun in prese,
cu trei feluri de cerneluri,
Visul iese minunat
Chiar asa cum l-ai visat.

Despre tine...

2007-08-31T07:11:00.000-07:00

Pentru ca le tii inchise ca pe un evantai, nimeni nu banuieste ca de omoplatii tai sunt prinse aripi. In timp ce stateai intins pe burta, ti-am framantat marginile colturoase ale zborului. Esti un inger cazut, dar sublim, asa cum sunt ingerii; trupul iti e usor si ai aripi mari, aurii, taiate din soare.